.

 iubirile-astea fără frontiere
 ce-ți sug viața de orice plăcere
 se regăsesc mai peste tot,
 de-aici până-n hong kong
 din suflet până-ntr-un love song,
 de la scrisori până pe skype
 de la verbal până la type
 și de la lacrimi multe până la nimic.
 
 iubirile-astea fără frontiere
 de care pan' la urmă dăm, dar nimeni nu le cere,
 iubirile-astea toate ne învață
 să ne iubim frumos de la distanță
 să fim mai tari la despărțire
 și mai ales să prețuim o amintire
 pe care poate alții o trec cu vederea,
 alții care nu plâng nicicând și nicăierea.
 
 iubiri fără de frontiere
 sau frontiere neiubite
 totuna mi-e.
 dus-întors și toate-s spre tine,
 biletele de pe wizzair sau altele la fel
 îmi lasă portofelul chel
 și chel rămâne mai mereu, cu precădere
 atunci când suferi de iubire fără frontiere.
 

Cine sunt, cine esti, oare...

cred că o să rămân aici
pentru încă o săptămână
până încep să desluşesc forme, contururi
poate chiar chipuri.
e interesant cum te obişnuieşti
să orbecăi prin întuneric
şi să vorbeşti fără cuvinte
aici înăuntru.
nu ne dăm bună ziua
sau la revedere.
întotdeauna unii vin şi alţii pleacă,
de cele mai multe ori vin
şi se aseaza la perete,
uitandu-se într-un punct fix din beznă.
nu ne vorbim, dar ne simţim unii pe ceilalţi
ne cunoaştem la perfecţie
fiecare inspiraţie, fiecare expiraţie
fiecare tresărit involuntar
sau smiorcăit ascuns.
am învăţat să trăim unii cu ceilalţi
fără să ne pese de compatibilităţi,
ne-am acceptat reciproc
într-o vină colectivă.

problemele tale,
stresul meu,
stresul tău,
fricile mele inexplicabile,
narcisismul tău şubred,
sinceritatea ta brutală
şi instabilitatea mea emoţională
se citesc din priviri.
nimeni nu face prima mişcare
dar toţi ştim că vom fi anihilaţi
până la ultimul.

cel mai greu este să ne dăm seama
cine suntem
eu
şi tu
înainte să întinerim ireversibil
şi să ne dizolvăm
într-o persoană mai bună.