Wednesday 23 March 2011

nu stiu cum se termina "ultimul mohican"

sunday morning ploaia cade.
mi-am aruncat cateva sperante pe geam,
am ascultat cum tipa pana jos,
apoi le-am privit sadic cum se ineaca.

incercau sa scape, se prindeau de sireturile trecatorilor
si isi faceau incet drum spre pretextele lor.
paradoxal, am sperat sa reuseasca, macar una,
de dragul vremurilor bune.
apoi mi-am bagat mintile-n cap si-am sugrumat-o in ventriculul drept.

le-am vanat pana la ultima.
s-a ascuns in cel mai intunecat colt,
acolo unde stie ca si mie mi-e frica sa umblu.
nu cotrobai niciodata aici si, in plus, mi-e frica de paianjeni.

ma astepta tremurand,
ghemuita intre numele meu mic si-o consoana.
mi-a fost mila s-o infrunt.
in fond, speranta moare ultima.
apoi ce? bezna? nemurire?

la 2 metri de ea, m-am asezat turceste.
cu un cutit in mana astept sa treaca timpul,
asa cum ea asteapta ca eu sa ma plictisesc.

Wednesday 16 March 2011

povestea lui bleu

bleu stia de mic ca are un singur vis –
sa ajunga albastru.

s-a spalat cinci saptamani cu rezerve din carrefour
de altfel, nu le-a gasit niciun cusur
dar efortul a fost de prisos.
apoi un lucru ceva mai periculos -
s-a legat la ochi si-a sarit din Tarom
noaptea, se credea astronom
cand avea Marea Neagra la picioare
din pacate, tot nicio schimbare.
a stat o luna pe miocardul trist
al unei adolescente parasite de prietenul ei teribilist.
nici urma de albastru.

bleu plangea in fiecare seara
lacrimi bleu.

s-a dus la mare.
si-a luat costum de baie si-a inotat
neincetat
pana a ajuns la geamandura
si-apoi a mai dat o tura
iar cand a iesit din mare
i s-a lipit nisipul de picioare
s-a uitat pierdut in zare
si si-a dat seama ca nu mai e bleu.

bleumarin stia de mic ca are un singur vis –
sa ajunga albastru.

asvreasaintelegicevreausaspun.amr

Caii mei inaripati,
i-am trimis sa zboare la tine.
Ti-am spus si ieri,
credit nu mai am,
iar telepatia nu mai functioneaza de ceva vreme.

I-am invatat ce sa spuna,
am avut rabdare si
pana cu pana
le-am explicat
intai cum sa articuleze,
apoi ce-nseamna ironia,
pe unde merge 66
si cum se misca sprancenele dezaprobator.

Ei mi-au aratat cum pot sa necheze nemultumiti
si ca potcoavele lasa urme perfecte.
La nevoie.

A mai trecut un pic din noapte
si dupa ce am reusit sa inteleg
ce-ar trebui sa-ti spun,
ceva ce nu vei reusi sa intelegi,
le-am spus si lor,
celor care mai cred in basme,
sa-ti spuna.

Un cub de zahar,
asa am vazut ca se face-n filme
si ei sunt fericiti.
Acum mi-a mai ramas doar sa-i invat sa zboare.
Si-apoi sa ma duc sa-i visez.