.

Lecția 9.
              Simbioză.

Ne cioplim singuri jumătățile de ființă -
- tu rupi o bucățică de ici, de colo,
o lipești în altă parte,
eu îmi nivelez subtil abraziunile,
până când ajungem în punctul în care ne potrivim.

Ne completăm reciproc
și ne prelungim unul în celălalt -
- suflul meu devine una cu suflul tău,
inspirația mea se continuă cu expirația ta,
pe când bătăile inimii mele își găsesc ecoul
între coastele tale ambițioase.
Ajungem, în final, să ne sincronizăm
inconștient,
dar conștient și rațional
ne dăm voie să ne îndrăgostim.

absurd.

îmi potrivesc tocurile înalte și pășesc
cu o încredere suspicioasă
peste orgoliul tău îngenunchiat.
subconștientul răbufnește imoral -
îmi tremură suflul
și-mi stabilește un ritm sacadat-
- al respirației,
al clipirii,
al bătăilor din picior.

momentele de lucididate mă scufundă și mai mult în aleatoriu -
- azi cred în horoscop,
mâine în zatul de cafea,
ieri în tine.
Te contrazic prin vorbe și convenții reci
și te conving chiar -
- tu n-ai de unde să știi
că ritmul s-a păstrat și că
n-am încetat nicicând
să bat din picior.