pierdute si regasite.

incepe noaptea polara.
si da,e frig.
ne incalzim sufletele la foc de tabara
si speram
sa nu ni se topeasca minciunile.
caci nimeni nu uita.

Povestea unor nervi inabusiti

cand tot ce poti s-auzi e
tic. tac.
doar tic.
si tac,
scartaitul enervant al unui creion,
respiratiile sacadate a 30 oameni,
si mereu
tic.tac.
tic.
tac.
nervii se intind,
rabdarea se contracta,
sinapsele incep.
poc.
poc.
cand nu mai ai putere
si pleoapele se-nchid
usoooor
cand vrei sa dormi,
nu poti.
auzi mereu doar
tic
tac
si poc, tot timpul poc.
un scaun zgarie parchetul
un pix cade pe jos,
toti nervii se abtin
mintea se concentreaza
toti se abtin
inca se-abtin,
doar tic
si tac.
si tic.
si tac.
pana nu mai tac
si tip.
si-apoi se aude
tic
si tac.
si tic...

in raspuns la leapsa primita de la un prieten temporar, poate nu, am reusit intr-un final sa-mi amintesc ultima poezie draguta care mi-a placut, intr-o ceainarie cu arome orientale :)

Poezia anului 2010
Dan Carlea

stau si ma intreb cum va fi poezia anului 2010
cand fosforescenta oaselor noastre va fi iesita din pamant ca aburul
si ca pluti in noroi colosali pe deasupra oraselor

cavourile vor fi microscopice
/ eprubete cu adn /
intr-un singur zgarie-nori construit
pe uriase perne antigravitationale roz

va fi o plutire generala

poezia va fi ciudata
ciudata rau
de tot
de nerecunoscut
ca poezie

se va scrie la esenta
nu va fi un sens unitar
doar stari smulse prin cuvinte
fara mare legatura
unele cu altele
numai
subintelesuri
caci ele ne unesc cel mai profund

ciocolata
miros
portocala
piele
iubire
limba
peste
cornee
patru maini prin doua trupuri
hai
ah
usor
falfait
alb-negru
atat

nu?

__

leapsa se duce spre cineva cu care n-am mai vorbit de mult :)

Am ratat.

Dar mie nu-mi pasa de tine,
iar tie,
tie nu-ti pasa de nimic, nu-i asa?

E o tacere trista
din care inteleg mult mai multe
decat din vorbele tale
pe care le arunci, fara sens,
fara sa-ti pese,
fara nimic.

Dar asa esti tu, nu?

E momentul sa te intorci cu spatele,
sa faci trei pasi,
sa ramai acolo si sa asculti.

Auzi?
Nu, prostule, nu iti cer sa asculti tacerea.

Uita-te in jos, vezi??
Pamant,da. nimic mai mult??

Te intorci si ma privesti uimit?
Crezi ca e inca o poezie in care
scriu regrete,
imi descarc ganduri,
toate pentru tine?

Uita-te in jur,
In mintea mea esti intr-o camera goala,
e negru.
esti singur.
poti sa te simti cum vreau eu,
ma joc doar.
Poti face orice, dar numai nu
ceea ce n-ai stiut niciodata sa faci.

Nu sunt coerenta?
Poate nu ma intelegi, poate sunt nebuna,
poate imi place absurdul
si vreau sa te fac astronaut.

Te intorci si iesi.
camera e neagra, usa e inchisa.
dar eu tot aud.
Pasii tai au un ecou pe care nu-l vreau,
intelegi??

Si camera e goala, si e intuneric.
nu se aude nimic, dar urmele tale sunt acolo.
erau acolo dinainte sa pleci.

Nu sunt cum vrei?
nu zambesc frumos,
nu promit sa fiu acolo
(desi as fi)
nu stiu sa te iert
asa cum vrei tu?

Si totusi ai plecat
si n-ai spus nimic
despre camera neagra,
nici macar despre cum e in spatiu.

Dar asa esti tu,nu?

Si ma joc.
Camera neagra se umple de urme,
ecourile stau gravate in pereti,
poezia toata e un cliseu,
povestea o minciuna.

Si totusi…
Poate asa sunt eu,nu?
(inca n-am invatat. mai multe filme vechi.)

Nevoie de un film vechi.

Si ce daca ma trezesc si
n-am niciun chef sa te vad?
daca visez in continuare la
trupul cald de langa mine?

Poate chiar as adormi la loc,stii
mai bine te-ai spala pe dinti acum.
serios,nu ma saruta.

Daca dorm? Normal ca dorm,
dupa o seara-n care-am
invatat melodia pe care-o sforai.
Normal ca dorm.

Ma iubesti?
Normal ca ma iubesti.
Esti atat de prost incat nici nu vezi.

Crezi ca si eu te iubesc?
Doar dorm, normal ca nu-ti raspund.
esti un idiot.

O usa trantita e singurul lucru
care-mi mai poate aminti de tine.
Pana si zgomotul asta ma irita.
Pana si el e atat de groaznic de naiv!!!

O cafea, de o cafea am nevoie.
Ma dau cu ruj inainte, vei vrea
sa privesti urma de buze de pe marginea canii.

Caci asa ai fost mereu,un fraier
Esti un fraier,ma auzi??

O valiza goala.
O umplu cu putine haine,
farduri, cateva carti si-o umbrela.

Port rochia ta preferata,
Da,chiar cea rosie, cu bretele subtiri.
mi-ai spus ca in rochia asta,
arat mai bine ca orice alta femeie.
Nu credeam ca poti sa minti.

Nu credeam multe.
Nu credeam ca voi iubi vreodata in halul asta,
sau ca voi invata sa iert.
Unele lucruri le-am stiut dintotdeauna,
altele m-au dat peste cap.

Crezi sau nu,
tu nu ai fost tinta mea.
Crezi sau nu,
eu nu trebuia sa te iubesc,
nu trebuia sa te sarut,
nu trebuia sa te visez.

Oricum, nimic nu mai conteaza.
O fraza pentru un final apocaliptic.
Oricum,
esti un prost.

Ma iubesti?
Ma vrei inapoi?
“te rog, nu pleca! Iarta-ma”?
Cel naiv esti tu.
Sa stiii ca nu e nevoie de ruj
pe guler de camasa
sau de parfum dulceag

Te poti duce la tarfele tale.
Ele nu trebuie sa ierte.

Si-ntr-un film vechi,
afara ar ploua,
geamantanul ar fi greu,
iar tu m-ai invata sa iert.