teatru de absurd

piesa noastra se joaca
in fiecare duminica seara
la ora opt,
in culise.
spectatorii se uita la scena goala
cu sufletul la gura
si plang de fiecare data
cand se trage cortina,
aplaudand frenetic
timp de cinci minute
pana le amortesc mainile.
cer mereu bis
si aplauda chiar si mai tare
cand copertina se trage din nou
si descopera scena la fel de goala
ca acum doua ore.
'extraordinar de fantastic,
un scenariu futurist
atat de impresionant,
atat de realist,
atat de crud si indraznet'.
criticii scriu articole
peste articole,
fotografii vin in numar din ce in ce mai mare
sa surprinda cea mai sincera reprezentatie
si cei mai expresivi actori.


noi continuam repetitiile
in fiecare zi, zece ore neintrerupte.
cateodata uitam ca e duminica
si nu ne oprim din repetat
nici pentru cele doua ore de la ora opt.
ne mai amintim din cand in cand
ca s-a oprit bateria de la ceas
si strangem buchetele de flori ofilite
de pe scena
si ne apucam din nou de repetat.

am repetat de atatea ori
incat am sperat ca cineva va intelege
si se va ridica revoltat pe scena
'scena e goala de doua ore,
la ce va uitati, prostilor?'.

dar nu se intampla niciodata,
asa ca spectacolul continua
cu toate biletele vandute,
duminica de duminica.