Gaura din stomac

 în București e un război
 de umbrele
 și coincidențe.
 oamenii își vorbesc mai mult
 decât de obicei-
 "Dom'le, nu te uiți pe unde mergi?"
 "Iaaaa mai du-te-n..."
 "Îmi scoți ochii, tu nu gândești?"
 Pe mine (studenta la comunicare)
 mă bucură
 să văd atâta conversație-
 unilaterală,
 bilaterală -
 totuna e.
 Important e că vorbim, nu?

 Azi am vorbit cu un chinez
 în română stâlcită
 și-n engleză stâlcită.
 lipsea să știu și eu trei cuvinte în chineză
 și să ne înțelegem de minune.
 Mâine o să-ncerc două fraze-n spaniolă
 cu vecinul meu arab.
 cu siguranță știm amândoi câte puțină romengleză.

 Ce vreau să spun de fapt
 e că trăim într-o varză culturală
 multe foi claie peste grămadă
 care acoperă un mare, mare
 vid.
 până la urmă toată febra asta cu globalizarea
 o să ne facă să dezvelim
 frunză după frunză
 și să rămânem cu nimic -
 doar cu o foame
 ce ne roade stomacurile.