pe repeat.

 iubirea noastră-
 o-nşiruire de inutilităţi gramaticale
 cu cratime puse unde n-au loc,
 un şemineu romantic fără foc
 şi fără blănuri calde pe parchet,
 o gaură-n perete fără glet
 prin care bate vântul neoprit.
 iubirea noastră greu de stăpânit
 ţine de cald când vânt i-afară,
 când aşteptăm cu teamă să ne doară
 cuvinte aruncate-n foc mocnit
 cu pasiunea unui neiubit.

 păcat că ne iubim în continuare
 ca doi proşti care ştiu că doare,
 dar tot se-mproaşcă cu noroi.
 ei ştiu că vinovaţi sunt amândoi,
 dar au orgolii mult prea grandioase
 ca unul de la sine să mai lase,
 aşa că scena se continuă la nesfârşit,
 doi proşti ce s-au iubit
 şi se iubesc mereu de-acum încolo,
 ce cântă fiecare câte-un solo
 aceeași partitură, dar în altă voce.

 probabil un deznodământ precoce,
 dar demn de filme-americane
 cu ratinguri de milioane:
 un sărut scurt de noapte-bună,
 spatele-ntors şi faţa către lună
 lasă conflictul veșnic neîncheiat,
 a doua zi de continuat
c-un mic-dejun la pat.